micul prinţ II

Oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este obositor pentru copii să le dea întruna explicații <<Antoine de Saint Exupery, Micul Prinţ>>

24 de ore

Căutând cu sârg pretext pentru o nobilă pledoarie, ma întorc, deloc întâmplător, cu gândul la vremurile de odinioară. Copil fiind, obișnuiam să “mă dau mare” cu îndrăzneala actelor mele de curaj: escaladat garduri, jucat fotbal cot la cot cu băieții, cățărat prin copaci. Sau, mai bine zis, cu genunchii mei peticiți. Pe atunci, nu înțelegeam de ce mama suspina ori de cate ori veneam în casă cu sângele șiroind în neștire. Și nici de ce ma sfătuia cu blândețe să nu mai chinui în zadar crustele pe cale a se transforma în cicatrici.

micul prinţ I

Vreau sa fiu copil…- imi spun, aproape seara de seara, cu inocenta pe care nu au reusit sa mi-o alunge pe de-a-ntregul  nici caderile, nici departarile, nici asteptarile. Si astept sa ma visez intoarsa in epoci lipsite de haine frumoase, dar si de griji si de raspunderi. Jinduiesc dupa vis chiar daca stiu ca, atunci cand ma voi trezi, imi voi aduce aminte ca trebuie sa merg mai departe. Pentru ca am vrut sa fiu mare. Si sunt, chiar daca acum as da orice sa rastorn inapoi lumile, dorintele, varstele… <<Alice Nastase>>

lingura cuvantului şi urechile de ascultat